La tiganci

de Mircea Eliade

Actiunea incepe pe una din strazile Bucurestilor,intr-o dupa-amiaza caniculara,pe la ora trei,cand profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la o lectie particulara de pian.Caldura coplesitoare ii da o locvacitate deosebita,dialogurile concentrandu-se insa asupra a doua subiecte :aventurile celebrului colonel Lawrence in Arabia si gradina misterioasa,un loc rau famat,in care traiesc nu mai putin misterioasele tiganci.Profesorul constata ca a uitat partiturile la Otilia Voitinovici,eleva sa,pe care o mediteaza la pian,de aceea coboara si incearca sa ia tramvaiul in sens invers,insa il pierde si nimereste in cele din urma,mai mult din curiozitate,la tiganci.Aici este pus sa aleaga,dintre trei fete tinere,pe cea care este tiganca,dar,din doua incercari,nu reuseste.Le povesteste acestora « tragedia vietii » sale,marea iubire pentru Hildegard,pe care o pierduse pentru mai comuna Elsa,cu care se si casatorise.Fetele il parasesc si Gavrilescu rataceste printr-un labirint ciudat,se infasoara la un moment dat chiar intr-o draperie,un giulgiu care il sufoca.Reuseste,pana la urma,sa iasa din gradina,dar constata,cu perplexitate,ca nimic nu se mai potriveste cu ce a fost inainte.Desi pare sa fie ora opt si aceeasi caldura inabusitoare,pe strada Preoteselor,la numarul 18,unde locuiau madam Voitinovici si Otilia,gaseste alta familie,vechea locatara mutandu-se de opt ani in provincie.In tramvai constata ca banii pe care ii are au iesit din circulatie.Ajuns acasa,neverosimilul si perplexitatea continua :cheia nu se mai potriveste la usa,i se spune ca acolo locuiste o familie straina,Stanescu,iar o vecina cunoscuta a murit de cinci ani.De la carciumarul din colt afla ca sotia sa,Elsa,a plecat inapoi in Germania,in urma cu doisprezece ani,imediat dupa disparitia neexplicata a lui Gavrilescu...In final,el se intoarce la tiganci,unde o gaseste,in chip neasteptat,pe Hildegard,nemtoaica pe care fusese sfatuit sa o aleaga de la inceput si porneste impreuna cu ea spre padure,condusi de un birjar misterios.
«  -Am ajuns, striga el, dandu-se jos de pe capra. Dar sunt portile inchise…
Incepu sa-l scuture, si Gavrilescu se destepta tresarind.
-Sunt portile inchise<repeta birjarul.trebuie sa sunati…
Gavrilescu isi lua palaria, isi aranja cravata si cobori.Apoi incepu sa-si caute portofelul cu maruntis.
-Nu mai cautati, spuse birjarul.Imi dati alta data.Eu tot am sa astept aici, adauga.La ora asta, daca mai pica vreun musteriu, tot pe aici il gasesc..
Gavrilescu il saluta cu palaria, apoi se apropie de poarta, cauta soneria si apasa pe buton.Chiar in acea clipa, poarta se deschise si, intrand in curte, Gavrilescu se indrepta spre boschet.Se mai zarea la fereastra o lumina plapanda. Batu sfios la usa si, vazand ca nu ii raspunde nimeni, puse mana pe clanta si intra.Baba adormise cu capul pe masuta.
-Sunt eu,Gavrilescu,spuse,batand-o usor pe umar.Mi-ati facut o groaza de incurcaturi,adauga, vazand-o ca se desteapta si incepe sa caste
-E tarziu, spuse baba, frecandu-se la ochi.Nu mai e nimeni.
Dar priovindu-l lung, il recunoaste si zambi.
-Ah, tot dumneata esti, muzicantul.Mai este doar nemtoaica.Ea nu doarme niciodata…
Gavrilescu isi simti din nou unima batandu-i si incepu usor sa tremure.
-Nemtoaica ?repeta el.
-O suta de lei, spuse baba.
Gavrilescu incepu sa-si caute portmoneul, dar mainile ii tremurau tot mai tare, si cand il gasi, intre batiste, portmoneul ii aluneca pe covor.
-Va cer iertare, spuse plecandu-se cu greutate sa-l ridice.Sunt cam obosit.A fost o zi teribila…
Baba lua bancnota, se ridica de pe scaunas si, din prag, ii arata cu bratul casa cea mare :
-Vezi sa nu te ratacesti, ii spuse.Sa tii drept pe coridor si sa numeri 7 usi.Si cand oi ajunge la a saptea, sa bati de 3 ori si sa spui : « Eu sunt,m-a trimis baba ».
Apoi isi opri un cascat, batandu-si gura cu palma, si inchise usa.Respirand anevoie, Gavrilescu se indrepta incet spre cladirea care stralucea sub stele.Urca treptele de marmora, deschise usa si ramase o clipa nehotarat.In fata lui se intindea un coridor slab luminat, si Gavrilescu simti din nou cum inima incepe sa i se zbata, parca ar fi stat sa se sparga.Incepu sa inainteze, emotionat, numarand cu glas tare usile pe langa care trecea.Curand se trezi ca numara :13, 14..si se opri, dezorientat. « Gavrilesule, sopti, atentie, ca iar ai facut o incurcatura.Nu 13, nu 14, ci 7.Asa a spus baba, sa numerui 7 usi.. »
Voi sa se intoarca si sa numere din nou, dar dupa cativa pasi se simti sleit de puteri si, oprindu-se in fata primei usi la indemana, batu de 3 ori si intra.Era un salon mare si simplu, aproape saracacios mobilat, iar in dreptul ferestrei, privind spre gradina, se profila umbra unei femei tinere.
-Scuzati, incepu Gavrilescu, cu greutate.Am numarat gresit.
Umbra se dezlipi de la fereastra si se indrepta spre el, cu pasi moi, si un parfum uitat ii reveni odata in minte.
-Hildegard !exclama, lasand sa-i cada palarie din mana.
-De cand te-astept, spuse fata. Te-am cautat peste tot..
-Am fost la berarie, sopti Gavrilescu.Daca n-as fi fost cu ea la berarie, nu s-ar fi intamplat nimic.Sau daca as fi avut ceva bani la mine..Dar asa, a platit ea, Elsa, si, intelegi, m-am simtit obligat…si acum e tarziu, nu e asa ?E foarte tarziu…
-Ce importanta poate sa aiba,spuse fata.Hai sa mergem..
-Dar nu mai am nici casa, nu mai am nimic.A fost o zai teribila..M-am luat cu vorba cu madame Voitinovici si am uitat servieta cu partituri…
-Intotdeauna ai fost distrat, il intrerupse fata.Sa mergem..
-Dar unde ?Unde ?incerca Gavrilescu sa strige.In casa mea s-a mutat cineva, I-am uitat numele, dar e cineva pe care nu-l cunosc..Si nici macar nu e acasa, ca sa-I putem explica.E plecat la bai..
-Vino cu mine, spuse fata.
-Dar n-am nici bani, continua Gavrilescu in soapta.Tocmai acum, cand s-au schimbat banii si s-a scumpit tramvaiul..
-Ai ramas acelasi, spuse fata, incepand sa rada.Ti-e frica..
-Dintre cunoscuri, n-a mai ramas nimeni,continua Gavrilescu in soapta.Toata lumea e la bai.Si madame Voitinovici, de la care m-as fi putut imprumuta, lumea spune ca ar fi plecat in provincie..Ah, palaria, exclama si voi sa se intoarca.
-Las-o, spuse fata.N-o sa mai ai nevoie de ea acum..
-Nu se stie, nu se stie, starui Gavrilescu sa-si desprinde mana din mana fetei.E o palarie foaryte buna, e aproape noua.
-E adevarat ?se mira fata.Tu inca nu intelegi?Nu intelegi ce ti s-a intamplat, acum de curand, de foarte curand ?E adevarat ca nu intelegi ?
Gavrilescu o privi adang in ochi, apoi ofta.
-Sunt cam obosit, spuse.Iarta-ma.A fost o zi teribila…Dar acum parca incep sa ma simt mai bine..
Fata il trase usor dupa ea.Traversara curtea si iesira fara sa mai deschide poarta.Birjarul ii astepta motaind si fata il trase tot atat de usor dupa ea in trasura.
-Dar iti jur, incepu Gavrilescu, in soapa, iti dau cuvantul mea de onoare ca nu mai am nici un ban..
-Incotro,domnisoara? intreba birjarul.Si cum va duc?La pas sau mai repejor ?
-Ia-o spre padure, pe drumul ala mai lung, spuse fata.Si mana incet.Nu ne grabum..
-Hei, tinerete !facu birjarul, fluierand usor calul.
Ii tinea mana prinsa in mainile ei, dar se rezemase cu capul pe perna, cu ochi pe cer.Gavrilescu o privea adanc, concentrat.
-Hildegard, incepu el tarziu.Se intampla ceva cu mine si nu stiu bine ce. Daca nu te-as fi auzit vorbind cu birjarul, as cred ca visez..
Fata intoarse capul spre el si-i zambi.
-Toti visam, spuse.Asa incepe.Ca intr-un vis… »